Astfel de consorții sunt utilizate atât pentru managementul biologic al solului, cât și pentru reducerea presiunii bolilor foliare și, indirect, pentru limitarea dezvoltării anumitor dăunători, prin îmbunătățirea stării generale a plantei și a mediului microbiologic.
Structura biologică a consorțiilor complexe
Consorțiile microbiene de tip avansat includ, de regulă:
- mai multe specii de Trichoderma (de exemplu T. harzianum, T. hamatum, T. koningii, T. longibrachiatum, T. reesei);
- bacterii sporulate din genul Bacillus (precum B. subtilis, B. amyloliquefaciens, B. licheniformis).
Rolul speciilor de Trichoderma
Speciile de Trichoderma sunt recunoscute pentru capacitatea lor de a coloniza rapid solul și rizosfera. Principalele mecanisme biologice includ:
- competiția pentru spațiu și nutrienți cu fungi patogeni;
- micoparazitismul, prin degradarea directă a altor ciuperci;
- producerea de enzime hidrolitice și metaboliți antifungici;
- stimularea dezvoltării sistemului radicular și a absorbției nutrienților.
Rolul bacteriilor din genul Bacillus
Bacteriile sporulate din genul Bacillus completează acțiunea Trichoderma printr-un set diferit de mecanisme biologice. Datorită sporilor, aceste bacterii sunt extrem de stabile și pot supraviețui în condiții variabile de mediu.Funcțiile lor principale includ:
- producerea de metaboliți cu efect antagonist asupra fungilor și bacteriilor patogene;
- stimularea metabolismului vegetal și a creșterii rădăcinilor;
- mobilizarea nutrienților, în special fosforul;
- formarea de biofilme protectoare în zona rizosferei și, în anumite condiții, pe suprafața frunzelor.
Sinergia biologică în consorțiile complexe
Asocierea mai multor specii de Trichoderma cu bacterii din genul Bacillus creează o sinergie biologică care permite o colonizare mai rapidă și mai stabilă a mediului. În timp ce Trichoderma acționează preponderent asupra fungilor patogeni și a solului, Bacillus stabilizează mediul microbiologic și susține procesele fiziologice ale plantei. Această combinație este utilizată în special în programe de prevenție și management biologic pe termen mediu și lung.
Utilizarea pentru sol
Aplicarea la sol are ca obiectiv principal inocularea biologică a rizosferei. Microorganismele introduse colonizează zona radiculară, reduc competiția patogenilor de sol și contribuie la dezvoltarea unui sistem radicular mai sănătos.Consorțiile sunt utilizate frecvent:
- la pregătirea solului înainte de plantare;
- imediat după plantare sau răsărire;
- în soluri intens cultivate sau cu istoric de boli.
Utilizarea pentru boli foliare
În tratamentele foliare, consorțiile Trichoderma–Bacillus sunt utilizate cu rol preventiv, nu curativ. Ele colonizează suprafața frunzelor și interferează cu ciclul biologic al agenților patogeni, reducând riscul de instalare și răspândire a bolilor.Aceste tratamente sunt deosebit de utile în perioadele cu presiune moderată de boală sau ca parte a unor programe de alternanță cu alte soluții de protecție.
Interacțiunea cu dăunătorii
Deși nu sunt insecticide în sens clasic, consorțiile microbiene pot contribui indirect la limitarea presiunii unor dăunători, prin:
- îmbunătățirea stării fiziologice a plantei;
- modificarea microbiomului de la nivelul frunzelor și solului;
- reducerea stresului biotic, care face plantele mai atractive pentru insecte.
Principii generale de dozare
În practica agricolă, pentru consorțiile microbiene complexe cu densitate ridicată, o doză uzuală este de 10 grame de produs formulat pentru aproximativ 1000 m². Această doză este concepută pentru a asigura o cantitate suficientă de microorganisme viabile, capabile să colonizeze eficient solul și/sau aparatul vegetativ. Raportat la hectar, această dozare corespunde unui consum de aproximativ 100 g/ha, specific formulărilor cu densitate microbiologică ridicată.Volumul de apă și modul de aplicare
Pentru o suprafață de 1000 m², doza de 10 g se dispersează, în mod obișnuit, în 30–50 litri de apă, în funcție de tipul culturii și metoda de aplicare. În tratamentele foliare, volumul de apă trebuie să permită o acoperire uniformă a frunzelor. În aplicările la sol, soluția poate fi administrată prin udare localizată sau prin sistemele de irigare, astfel încât microorganismele să ajungă în zona activă a rădăcinilor.
Momentul optim de aplicare
Aplicarea este recomandată:
- la începutul vegetației;
- în perioadele de creștere activă a rădăcinilor;
- preventiv, înainte de apariția simptomelor de boală;
- în condiții favorabile activității microbiene (temperaturi moderate, umiditate adecvată).