Consorții microbiene complexe cu micorize, Trichoderma și Bacillus – rol, dozare și utilizare în sol și rizosferă

În agricultura modernă orientată spre durabilitate, refacerea și menținerea funcționalității biologice a solului reprezintă un obiectiv central. Dincolo de fertilizarea clasică, atenția se mută tot mai mult asupra microbiomului solului, adică ansamblului de microorganisme care influențează direct nutriția, sănătatea și reziliența plantelor. În acest context, consorțiile microbiene complexe, care includ micorize, Trichoderma și Bacillus, sunt utilizate pentru reconstrucția relațiilor biologice naturale dintre sol și plantă. Aceste formulări nu urmăresc un efect rapid sau punctual, ci acționează progresiv, contribuind la stabilizarea ecosistemului din zona radiculară.

Structura biologică a consorțiilor cu micorize

Consorțiile microbiene de acest tip sunt alcătuite, în mod uzual, din trei componente principale:

• endomicorize (micorize arbusculare), adaptate majorității plantelor agricole;
• ectomicorize, întâlnite mai ales la speciile lemnoase și perene;
• microorganisme auxiliare, precum Trichoderma spp. și Bacillus spp., cu rol de suport biologic.

Această structură permite intervenția simultană asupra mai multor procese biologice: colonizarea rădăcinilor, mobilizarea nutrienților, protecția biologică și stimularea creșterii.

Rolul micorizelor în relația sol–plantă

Micorizele reprezintă o asociere simbiotică între ciuperci și rădăcinile plantelor. Prin intermediul acestei relații, sistemul radicular este extins funcțional, crescând semnificativ suprafața de absorbție.

Principalele efecte biologice ale micorizelor includ:

• creșterea absorbției fosforului și a microelementelor;
• îmbunătățirea accesului la apă, în special în condiții de stres hidric;
• creșterea toleranței la salinitate și la variații de pH;
• stabilizarea structurii solului prin rețelele miceliene.

Endomicorizele acționează în interiorul celulelor rădăcinii, în timp ce ectomicorizele formează o teacă protectoare în jurul rădăcinilor, având rol major în ecosistemele forestiere și horticole perene.

Rolul Trichoderma în consorțiu

Speciile de Trichoderma incluse în astfel de consorții au rol de regulator biologic și de protecție a zonei radiculare. Ele colonizează rapid solul din jurul rădăcinilor și limitează dezvoltarea fungilor patogeni prin mecanisme precum:

• competiția pentru spațiu și nutrienți;
• micoparazitism;
• producerea de enzime și metaboliți cu efect inhibitor;
• stimularea dezvoltării rădăcinilor.

În prezența micorizelor, Trichoderma contribuie la menținerea unui echilibru microbiologic favorabil instalării și funcționării simbiozei micorizale.

Rolul bacteriilor din genul Bacillus

Bacteriile sporulate din genul Bacillus completează consorțiul prin stabilitatea lor ridicată și prin rolul metabolic. Acestea participă activ la:

• mobilizarea fosforului și a altor nutrienți greu accesibili;
• stimularea creșterii rădăcinilor;
• producerea de metaboliți cu efect antagonist față de patogeni;
• formarea de biofilme protectoare în rizosferă.

În combinație cu micorizele, Bacillus contribuie la crearea unui mediu favorabil colonizării pe termen lung a sistemului radicular.

Sinergia biologică dintre micorize, Trichoderma și Bacillus

Valoarea acestor consorții rezidă în sinergia dintre componente. Micorizele extind funcțional rădăcina, Trichoderma protejează mediul imediat al acesteia, iar Bacillus stabilizează și susține activitatea metabolică din sol.

Această asociere:

• crește eficiența utilizării nutrienților;
• îmbunătățește reziliența plantelor la stres;
• contribuie la refacerea solurilor degradate;
• reduce presiunea patogenilor de sol.

Principii generale de dozare

Pentru consorțiile microbiene complexe cu micorize, doza utilizată în practică este adaptată suprafeței și densității biologice a formulării. O doză uzuală este de 10 grame de produs formulat pentru aproximativ 500 m². Această dozare este concepută pentru a asigura o cantitate suficientă de spori micorizali și microorganisme auxiliare, capabile să colonizeze eficient solul și zona radiculară. Raportat la hectar, această doză corespunde unui consum de aproximativ 200 g/ha, valoare specifică formulărilor cu densitate biologică ridicată.

Volumul de apă și prepararea soluției

Pentru o suprafață de 500 m², doza de 10 g se dispersează, în mod obișnuit, în aproximativ 50 litri de apă. Volumul de apă este ales astfel încât să permită distribuția uniformă a microorganismelor în sol sau substrat.

Suspensia se prepară prin amestecare lentă și continuă, evitând utilizarea apei clorinate sau a apei cu pH extrem, pentru a proteja viabilitatea microorganismelor.

Moduri de aplicare

Consorțiile cu micorize sunt destinate în principal aplicării la sol, prin:

• udare în zona radiculară;
• aplicare prin sistemele de irigare;
• tratarea solului sau substratului înainte de plantare;
• aplicare în gropile de plantare, la culturi perene.

Este esențial ca microorganismele să ajungă în contact direct cu solul și cu rădăcinile, deoarece micorizele necesită contact fizic pentru a se instala.

Momentul optim de aplicare

Momentul ideal pentru aplicarea consorțiilor micorizale este:

• la plantare sau transplantare;
• imediat după răsărire;
• în primele faze de dezvoltare a sistemului radicular.

Temperaturile moderate ale solului și umiditatea suficientă favorizează instalarea rapidă a simbiozei micorizale.

Rolul în strategiile moderne de management biologic

Consorțiile microbiene cu micorize, Trichoderma și Bacillus reprezintă o componentă esențială a strategiilor moderne de management biologic al solului. Ele contribuie la reconstrucția relațiilor naturale dintre sol și plantă, la îmbunătățirea eficienței nutriției și la creșterea rezilienței culturilor, fără intervenții agresive asupra mediului.